Ce te motiveaza sa faci acest proiect?

- What motivates you?

- To smile again, to make them smile too!

A project can be anything: how to live, how to drive a car or anything that involves doing something mentally and physically alone or with colleagues or teachers. 

Why smile?

A smile is so innocent and pure, like a baby's first smile when everything around seems harmony. 

A smile can comprise all the peaceful words in a society with no freedom of speech. 

A smile can stop the tears of a broken heart (either because of an octopus appearance on an ultrasound or because of a romantic story gone alone).

A smile is all that we need to stop anger, violence, aggression and the frustrations that come with them all. 

A smile that is full of life and curiousness, eager to thrive in a harmony built with all the words humans have created so far, this smile is what motivates me. 

4 years

 It took 4 years to realise you missed your green words and joyful spirit.

Zambet

Dor sa fie dintr-o minune si zambet dintr-o prietenie,

Rasete, urari de bine si o imbratisare cat munte sa fie. 

Te fastacesti sa spui cuvintele de vrei

Le auzi in gand dupa minute odihnite si-ti doresti sa fi fost de el auzite.

Zambesti caci in amalgamul de cuvinte i-ai spus si de dor si succes si veselie

Ca vrei sa fie

Pentru el, pentru ea, armonie. 

Arta de a trai

De bucurie scrii sa transmiți zâmbet căci dorești sa vezi zâmbet la cei din jur. Aș scrie pentru ei mai mult, sa fie zâmbet.

Când ești trist scrii despre reguli și fapte și vrei sa fie nu doar justificate dar sa fie drepte. Aș scrie  doar ca sa pot afla ce i drept. 

Și sunt momente ca acum, când nu i nici bucurie, nici tristețe ci un soi de haos al sentimentelor - acum nu știi a scrie, nu cunoști ce vrei sa afli sau sa transmiți. 

Aș vrea sa fie armonie - așa îmi zic eu mie, cu ție. Ca unui bun prieten ce mă înțelege intrutotul. Înțelege și acel tot de l pun intr o metafora intr un vers.

It takes one second to get a tear down and cry until the breathing gets so shallow that I has to wake up. 

An emptiness felt for hours to come and shame until the days will create enough memories to loose it in a book of feelings. 

They never let me enjoy the love for smile and the enthusiasm for creating it. It was always a sad news - a sad news once left I with a walnut tree for several weeks. 

The world is created to be sick or sad, healthy or happy in an ellipse of chaotic thoughts. 

There is no harmony and it will never be. Harmony is an ideal word created for those who need hope for living.

The more I lives here, the more I looses there. 

Can I keep them both? 

Pentru pandemie

Din iubire scriem si cu sange, cu stropi de stranut si frisoane 

Caci de fu sa fie armonie,

Din sange, stropi si sudoare s-ar face Soare!

Dar cui sa nu-i fie frica de Soare?!

Se topesc zapezile, li se prabusesc durerile si raman parca inghetati in alta lume,

Intr-un muzeu de rictusuri amare.

Criza omului modern mi-ai spune

Daca ai sti ca el ascunde urme,

Caci facu o forta mare sa aspire pana la Soare, 

Dara unii au rasfrant-o ca pe o razbunare si-au fost multi lasati fara de onoare. 

Altii vor sa redea vietii ani fara de suferinta,

Doar ca nu din razbunare, dar din teama de infranare,

S-a ajuns sa se doboare tot drumul nostru catre Soare.

Ne gasim lipsiti de morale,

Ne pierdem in distanta, 

Ne ascundem dupa masti de culoare,

Ne cerem iertare pentru sange, stropi si sudoare 

Dar uitam ca in lumea asta mare, 

el fu tot timpul la cea mai buna distanta de Soare.

Puzzling

Intotdeauna e un soi de drama, de iubire, de rasete in noi.
Casa asta e asa placuta in felul ei, creata sa ai lumina, sa fie tot timpul soare. In zilele de vara e prea multa lumina, si ferestrele astea mari o amplifica si mai mult de simti ca te sufoci in propria-ti placere.
Toate lucrurile sunt anticipate - pe 12 mai cand s-a declansat marea frustrare ca nu-ti poti termina cu drag cateva ore petrecute in excel s-a vorbit atat de mult despre modalitati de a crea haos in jur dar nu s-a mentionat ca lucruri se-ntamplau inca de pe 10 mai.
Asa-i si cu lumina - nu mi-a zis nimeni ca va fi asa de cald sau ca vecinii mei fumati au o placere sa dezmembreze tot felul de acareturi si sa faca tandari sticla.
Intr-o zi un suflet drag a venit in casa asta, l-am lasat sa intre peste tot, sa se bucure de fiecare coltisor al ei. A plecat cu un regret. Nu prea i-am inteles regretul, sa fi fost eu, casa, lumina sau doar el ca nu le poate avea tot timpul.
In alta zi, a venit iar - cred ca si scarile se bucurau de ale sale talpi fine. Iar a plecat suparat, de data asta m-a suparat si pe mine, suficient cat sa-mi dau seama ca nu sunt un om de casa. Mi-a trecut repede, el stie.
Acum sunt buburuze verzi, cu aripi, fara aripi, doar purtate de vant si lasate precum gandurile de noapte intr-o vaza.
N-am flori pentru vaza, n-am nici vaza de fapt, probabil de as fi avut as fi udat-o, ca poate o samanta va creste si o floare va rasari de la prea multa lumina si caldura.
Zambesc. Am pierdut o clipa aducandu-mi aminte de vara, de praful de pe camp, de sipot, de mirosul florilor de mazariche si de carabusi - n-am vazut prea multi carabusi la tara.
Isi pun singure unele cuvintele punctulete rosii - la ce folos ca sunt atatea dictionare daca nu l recunosc pe-al meu. Probabil ca se vor cu stil, putin rosu. Oare sa le zic ca e de fapt putin mov pentru stil?
E sezonul celor mici - pui de tot felul: mierla, gasca si ratusca, lepeda si pescarus. Un caine latra si le potoleste glasul. Apoi incet, incet le auziram parca mai firav - or fi obosit de la prea mult soare.
In casa asta e tot ce vrei: si drama, si iubire si un soi de rasete nebune :)

New beginings

N-am mai scris demult... de cand am pierdut linistea unei zile de vara.
Dar azi, ceva din ploaia de afara, ceva din volumul de ganduri, din griji si bucurii, m-a facut sa-mi doresc sa scriu, sa astern in cuvinte un gand ce ma va urma in zilele ce vin.
Uneori uitam ca am pierdut si sfarsit o prietenie. O vrem tot timpul, pentru noi si pentru o liniste ce o credeam aparte. Dar timpul, caci cu timpul asta ne confruntam in fiecare clipa, ne readuce aminte ca orice e trecator: o iubire, o privire, un zambet. Iti mai aduci aminte aura momentului dar sa-l retraiesti nu mai poti. Si atunci, de ce sa ne pierdem in amintiri?
De un singur om mi-e dor cu adevarat si-lplang cu tot sufletul meu caci nu-l mai am in asta viata dar de restul, restul sunt dorinte de ale lor amestecate in gandurile unui om ce rataceste si cauta, cauta tot timpul.
Si in inocenta ochilor astora asa blanzi si duiosi, realizez ca am cateva lucruri ce inca nu le-am aflat si care numai zambet o sa fie atunci cand am sa scriu de ele.
:)