O liniuta de unire

Surasul lui, privirea lui, placerea cu care atingeam euforia chipului sau si sarutul lui gingas cum nimeni altul nu a daruit. Il iubesc in inocenta si beatitudinea lui!

Sunt oameni pe care-i vrei doar pentru placerea trupului. Sunt oameni carora te daruiesti intrutotul si-i doresti cu toata suflarea celulei tale. Sunt oameni pe care nu i-ai inlocui tocmai pentru sentimentul placut si vesel ce ti-l afisezi ori de cate ori iti aduci aminte de ei.

Stiu si eu daca ceilalti inteleg... Oare inteleg ca ei nu pot fi inlocuiti, nu se vor inlocuiti?

Din teama de a nu distruge amintirea unor nopti, nu vrei un alt om sau poate doar eviti esecul unei nopti dorite de un altul.

Cica femeile-s alftel :) Doar nu vor sa spuna da prea usor cand de fapt isi doresc cu aceeasi intensitate cu care ei le privesc prin marinimia pupilei si le doresc pentru simplu fapt ca le zambesc. Faptul ca doi privesc in sens invers lucrurile da cuplului posibilitatea de a atinge infinitul iubirii in sine, in pozitivismul si negativismul armoniei sale.

Si la sfarsitul zilei iti spui: „Mi-ar fi placut sa fi dormit cu tine acum”  

Despre placerea de a iubi

Omul in inocenta lui iubeste. Iubeste asa cum numai cele vazute si nevazute pot iubi. Omul iubeste cunoasterea de sine, cunoaste  prin cuvintele celui de langa de el si raspunde in acord cu sunetele celor doi.

Unii atribuie iubirii si pura placere a celulelor de a se simti bine, de a se bucura de ideea ca vor da nastere unui nou organism-uneori. E o placere ce poate fi inlocuita si simtita aproape la fel si-n lipsa actului propriu-zis si se exprima prin cele mai frumoase si inventive cuvinte, prin rasul firesc si zglobiu si prin puterea creatoare ce se gasesc in fiecare om aproape la fel.

Omul in inocenta lui vrea doar sa iubeasca. Sa iubeasca placerea de a fi, sa iubeasca pe ceilalti aproape ca pe el, sa iubeasca omul in simplitatea creatiei sale-asa cum numai natura o poate intelege.
Zambetul, frachetea, candoarea si dezinvoltura ce-l caracterizeaza, ii ofera omului posibilitatea de a redescoperi placerea in fiecare particula ce nu-i apartine, de a se regasi si accepta similitutidinea din omul de langa el. Si uneori doar asta vrea. Asa crede ca iubeste, asa defineste iubirea.
Tocmai ideea ca nu-i singur ii confera comfortul de a trai miracol vietii si al naturii toate. Poate doar asta-i iubirea, placerea de a trai nepatat de ideea de procreare.