De bucurie scrii sa transmiți zâmbet căci dorești sa vezi zâmbet la cei din jur. Aș scrie pentru ei mai mult, sa fie zâmbet.
Când ești trist scrii despre reguli și fapte și vrei sa fie nu doar justificate dar sa fie drepte. Aș scrie doar ca sa pot afla ce i drept.
Și sunt momente ca acum, când nu i nici bucurie, nici tristețe ci un soi de haos al sentimentelor - acum nu știi a scrie, nu cunoști ce vrei sa afli sau sa transmiți.
Aș vrea sa fie armonie - așa îmi zic eu mie, cu ție. Ca unui bun prieten ce mă înțelege intrutotul. Înțelege și acel tot de l pun intr o metafora intr un vers.
It takes one second to get a tear down and cry until the breathing gets so shallow that I has to wake up.
An emptiness felt for hours to come and shame until the days will create enough memories to loose it in a book of feelings.
They never let me enjoy the love for smile and the enthusiasm for creating it. It was always a sad news - a sad news once left I with a walnut tree for several weeks.
The world is created to be sick or sad, healthy or happy in an ellipse of chaotic thoughts.
There is no harmony and it will never be. Harmony is an ideal word created for those who need hope for living.
The more I lives here, the more I looses there.
Can I keep them both?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu