Se spune ca toate se descompun si pierd sufletul omului si ajung intr-un alt suflet... De copac, de floare, de veverita, de om numai ca uita. Uita lumea si Omul sau. Mi-e dor de sufletul ala intreg de ma intregea si pe mine. Ma facea sa zambesc si sa iubesc si mai mult arta de a trai. Caci e o arta. Sa-ti croiesti drum si sa tesi prietenii cu zambete si dureri, e o arta! Si tabloul ce-l frumos ei il numesc geniu. Dar poate ca tabloul cel frumos e iubirea in sine, ce ne leaga si face sa respiram in fiecare zi.
Te iubesc asa tare Bunicuto ca azi mi-as fi dorit sa aud "La multi ani!" de la tine, doar!
Si poate intr-o zi ne vom aminti si vom rade cum numai noi stiam, de obnubilarea asta de ne-a fost data sa o cunoastem. Te iubesc!
"Ce ma fac eu fara tine?!" Privirea ta ca pe un raspuns n-am s-o uit vreodata si am sa te iubesc si mai mult caci omul asta de scrie a cunoscut intelepciunea muncii tale!
Te iubesc asa tare Bunicuto ca azi mi-as fi dorit sa aud "La multi ani!" de la tine, doar!
Si poate intr-o zi ne vom aminti si vom rade cum numai noi stiam, de obnubilarea asta de ne-a fost data sa o cunoastem. Te iubesc!
"Ce ma fac eu fara tine?!" Privirea ta ca pe un raspuns n-am s-o uit vreodata si am sa te iubesc si mai mult caci omul asta de scrie a cunoscut intelepciunea muncii tale!
