Din iubire scriem si cu sange, cu stropi de stranut si frisoane
Caci de fu sa fie armonie,
Din sange, stropi si sudoare s-ar face Soare!
Dar cui sa nu-i fie frica de Soare?!
Se topesc zapezile, li se prabusesc durerile si raman parca inghetati in alta lume,
Intr-un muzeu de rictusuri amare.
Criza omului modern mi-ai spune
Daca ai sti ca el ascunde urme,
Caci facu o forta mare sa aspire pana la Soare,
Dara unii au rasfrant-o ca pe o razbunare si-au fost multi lasati fara de onoare.
Altii vor sa redea vietii ani fara de suferinta,
Doar ca nu din razbunare, dar din teama de infranare,
S-a ajuns sa se doboare tot drumul nostru catre Soare.
Ne gasim lipsiti de morale,
Ne pierdem in distanta,
Ne ascundem dupa masti de culoare,
Ne cerem iertare pentru sange, stropi si sudoare
Dar uitam ca in lumea asta mare,
el fu tot timpul la cea mai buna distanta de Soare.
