Ma simt ca o "iarba": usoara, high, verde-cruda... Cea mai tanara frunzulita a mea implineste azi o luna. Ce frumos zambea si multumea sevei cand a aparut, le-a bucurat pe toate, le-a facut sa se simta crude, virgine, neudate de satisfactia norilor de a ploua si toate au iubit-o de cum a inmugurit. Dar pe mine ma imbatraneste. Ma imbatraneste si ma face frumoasa, dornica de viata, de pamant...
Ma tem ca intr-o zi o sa ma ofilesc, nu ma mai uda "nimeni" .
"Udati-ma cu iubirea voastra caci eu va iubesc" - e un gand ce chinuie aceasta "iarba", sper sa fie trecator, ca si aceasta seceta de altfel...
