Puzzling

Intotdeauna e un soi de drama, de iubire, de rasete in noi.
Casa asta e asa placuta in felul ei, creata sa ai lumina, sa fie tot timpul soare. In zilele de vara e prea multa lumina, si ferestrele astea mari o amplifica si mai mult de simti ca te sufoci in propria-ti placere.
Toate lucrurile sunt anticipate - pe 12 mai cand s-a declansat marea frustrare ca nu-ti poti termina cu drag cateva ore petrecute in excel s-a vorbit atat de mult despre modalitati de a crea haos in jur dar nu s-a mentionat ca lucruri se-ntamplau inca de pe 10 mai.
Asa-i si cu lumina - nu mi-a zis nimeni ca va fi asa de cald sau ca vecinii mei fumati au o placere sa dezmembreze tot felul de acareturi si sa faca tandari sticla.
Intr-o zi un suflet drag a venit in casa asta, l-am lasat sa intre peste tot, sa se bucure de fiecare coltisor al ei. A plecat cu un regret. Nu prea i-am inteles regretul, sa fi fost eu, casa, lumina sau doar el ca nu le poate avea tot timpul.
In alta zi, a venit iar - cred ca si scarile se bucurau de ale sale talpi fine. Iar a plecat suparat, de data asta m-a suparat si pe mine, suficient cat sa-mi dau seama ca nu sunt un om de casa. Mi-a trecut repede, el stie.
Acum sunt buburuze verzi, cu aripi, fara aripi, doar purtate de vant si lasate precum gandurile de noapte intr-o vaza.
N-am flori pentru vaza, n-am nici vaza de fapt, probabil de as fi avut as fi udat-o, ca poate o samanta va creste si o floare va rasari de la prea multa lumina si caldura.
Zambesc. Am pierdut o clipa aducandu-mi aminte de vara, de praful de pe camp, de sipot, de mirosul florilor de mazariche si de carabusi - n-am vazut prea multi carabusi la tara.
Isi pun singure unele cuvintele punctulete rosii - la ce folos ca sunt atatea dictionare daca nu l recunosc pe-al meu. Probabil ca se vor cu stil, putin rosu. Oare sa le zic ca e de fapt putin mov pentru stil?
E sezonul celor mici - pui de tot felul: mierla, gasca si ratusca, lepeda si pescarus. Un caine latra si le potoleste glasul. Apoi incet, incet le auziram parca mai firav - or fi obosit de la prea mult soare.
In casa asta e tot ce vrei: si drama, si iubire si un soi de rasete nebune :)

New beginings

N-am mai scris demult... de cand am pierdut linistea unei zile de vara.
Dar azi, ceva din ploaia de afara, ceva din volumul de ganduri, din griji si bucurii, m-a facut sa-mi doresc sa scriu, sa astern in cuvinte un gand ce ma va urma in zilele ce vin.
Uneori uitam ca am pierdut si sfarsit o prietenie. O vrem tot timpul, pentru noi si pentru o liniste ce o credeam aparte. Dar timpul, caci cu timpul asta ne confruntam in fiecare clipa, ne readuce aminte ca orice e trecator: o iubire, o privire, un zambet. Iti mai aduci aminte aura momentului dar sa-l retraiesti nu mai poti. Si atunci, de ce sa ne pierdem in amintiri?
De un singur om mi-e dor cu adevarat si-lplang cu tot sufletul meu caci nu-l mai am in asta viata dar de restul, restul sunt dorinte de ale lor amestecate in gandurile unui om ce rataceste si cauta, cauta tot timpul.
Si in inocenta ochilor astora asa blanzi si duiosi, realizez ca am cateva lucruri ce inca nu le-am aflat si care numai zambet o sa fie atunci cand am sa scriu de ele.
:)