duminică, 15 ianuarie 2017

New beginings

N-am mai scris demult... de cand am pierdut linistea unei zile de vara.
Dar azi, ceva din ploaia de afara, ceva din volumul de ganduri, din griji si bucurii, m-a facut sa-mi doresc sa scriu, sa astern in cuvinte un gand ce ma va urma in zilele ce vin.
Uneori uitam ca am pierdut si sfarsit o prietenie. O vrem tot timpul, pentru noi si pentru o liniste ce o credeam aparte. Dar timpul, caci cu timpul asta ne confruntam in fiecare clipa, ne readuce aminte ca orice e trecator: o iubire, o privire, un zambet. Iti mai aduci aminte aura momentului dar sa-l retraiesti nu mai poti. Si atunci, de ce sa ne pierdem in amintiri?
De un singur om mi-e dor cu adevarat si-lplang cu tot sufletul meu caci nu-l mai am in asta viata dar de restul, restul sunt dorinte de ale lor amestecate in gandurile unui om ce rataceste si cauta, cauta tot timpul.
Si in inocenta ochilor astora asa blanzi si duiosi, realizez ca am cateva lucruri ce inca nu le-am aflat si care numai zambet o sa fie atunci cand am sa scriu de ele.
:)

Niciun comentariu: