"Da, de Craciun, macar de Craciun ar trebui sa iubim! Sa invatam sa ne iubim pe noi insine, pe ei, sa intelegem, sa iertam! Sa ne bucuram de frumusetea muzicii, a naturii, a Universului asta tot, a vietii ce salasluieste in el! Ganduri frumoase ce curg intr-o armonie desavarsita pe care numai Universul asta o stie si pe care nu vrem sa o vedem sau uitam sa o vedem, caci e in noi toti la fel. Nu trecutul sau viitorul unor lucruri pe care nu le cunoastem ar trebui sa ne preocupe, caci nimeni nu stie istoria pe deplin, nimeni n-o sa-ti zica tot vreodata pentru ca asta e firea omului... si atunci de ce sa o tamacim si sa o rastalmacim cand ne putem bucura de viata noastra, de sunetul vietii noastre. Iubiti-va si cantati si zambiti frumusetii asteia toate!" Aceste randuri le-am scris dupa ce am vazut filmul "immortal beloved" si pe care le-am pus aiurea la un "post" caruia, daca l-as fi deschis, i-as fi dat "un like" si atat. Poate intr-o zi am sa schimb, de fapt nu sa schimb, caci n-am ce sa schimb, poate as putea reaminti oamenilor placerea de a trai, de a-si afla ... nu merge nici un cuvant. De a afla pe ei insisi... Acea armonie a binelui, a binelui originar... Si cred in acea zi, iubesc acea zi! Toti vor acea zi.
M-am trezit azi cu aceste cuvinte: "cum ar fi daca am citi o evanghelie, oricare ar fi ea - nu stiu cum, dar am citit tocmai Evanghelia lui Luca (poate a fost un semn) - ca pe o poveste, facand abstractie de insemnatatea numelor, cred ca am fi placut surprinsi de ideea binelui in viata noastra, si apoi daca am citi si putin, cateva pasaje, oricare ar fi ele din Biblie am descoperi ca toate acele cuvinte sunt deja in noi". Oricine, oricand le-ar fi putut arunca pe o foaie intr-o ordine asemanatoare. Oricine cu credinta in Dumnezeu - un Dumnezeu al tuturor, al Universului asta tot, oricine care iubeste neconditionat placerea de a exista, oricine care zambeste necunoscutului, oricine care daruieste si iarta din iubire, oricine care simte viata unei pietre, a prafului de stele, a aerului nevazut, oricine care iubeste pe Dumnezeu mai presus de orice viata, oricine care nu uita, care incearca sa nu uite. Omul prin limbajul sau si sunetul sau poate intelege, poate afla si impartasi "binele" si-l poate pretui.
Sunt cuvinte nedemne pentru un om ca mine, eu doar incerc sa fiu ceea ce am scris, si tot ce sunt si felul cum gandesc sunt rodul parintilor, bunicilor, strabunicilor, stramosilor neamului meu, omenirii insasi... Lor le multumesc si prin ei incerc si caut si El ma ajuta!Sa simti corpul inundat de veselia celulelor tale, sa simti iubirea, sa crezi pasind pe cel mai frumos si moale asternut, sa vrei sa le dai "lor" toate acestea, pentru ca ei le merita! Dar cum? :)
mi ar fi placut sa fi scris de mana, imi place scrisul meu, scrisul mainii mele. :)
